Psychedelic Minds

-Craciunul este locul unde ma simnt cu adevarat acasa. Siti voi, acolo unde imi este inima. Miliarde de cadouri de pretutindeni, vise impartite in stanga si in dreapta, iar cat despre zambete... nici nu mai ai loc de ele!

-Mie imi place cel mai mult cu sania. Ma infior gandindu-ma la sentimentul pe care il ai atunci cand cobori din varful dealului dupa ce te-ai chinuit o jumatate de ora sa-l urci. Hm.. mirosul proaspat de zapada imi inunda si acum narile. Mi-e tare dor de ea si fularul rosu cu care mi-a sters ochii inlacrimati de fericire.

-V-am spus vreodata ce placut e aici, acum cu voi? Caldura caloriferului ma usuca, iar povestile voastre ma incalzesc.

-Povesti? Nu stiam ca exista. Ai mei nu imi spuneau niciodata povesti inainte sa adorm caci ma obosea atat de tare joaca incat adorm uneori cu capul pe masa asteptand mancarea mamei.

-Stiti ce vreau eu acum? Un pahar de whiskey.

...

the weather outside is frightful,
but the fire is so delightful,
and since we've no place to go,
let it snow, let it snow, let it snow..

Sarea sa-ti umple ochii de lacrimi si roseala.
Marea.
Sa te droghezi legal cu briza ei fara oprire.
Marea.
Nisipul sa-ti zgarie delicat trupul ars.
Marea.
Valurile sa te sufoce nemilos de calm.
Marea.
Scoicile sa-si bata joc de rugamintile talpilor tale.
Marea.
Umbrela de paie sa-ti clipeasca ori de cate ori ai incerca s-o deschzi.
Marea.
Sa faci misto de soare ca nu poate sa-ti bronzeze ochii.
Marea.
Iar soarele sa faca apoi misto de fata ta si de dungile ochelarilor de pe ea.
Marea.
Sa faci dragoste cu soarele.
Marea.
Sa-mparti cu ea experientele cu soarele.
Marea.
Sa renunti la soare, indragostindu-te de ea.
Marea.
O bere sa-ti limpezeasca gatul fierbinte.
Marea.
Sa uiti de tot, chiar si cum te cheama.
Marea..
Marea.
...

Mi-ai promis ca mergem la o plimbare printre stele ca sa-mi arati steaua noastra.. numai ca.. te-ai grabit atat de tare incat ai uitat de asta.
Mi-ai promis ca imi vei cumpara inghetata mea preferata la zecemii cand vei vedea primul dozator.. doar ca.. sezonul s-a dus de mult, iar noi nu ne-am mai vazut.
Intotdeauna ne jucam cu mingea de florii si ne bateam cu frisca de pe tortul bunicii.. era ziua bunicului, mai stii? Anu asta nici macar nu l-ai sunat sa-i urezi la multi ani.. pe mine nu m-ai recunoscut cand ai trecut pe langa mine la brat cu ea.
Te-am sunat sa-ti amintesc ca exist, te-am sunat pentru ca imi era dor de tine dragule si de cataratul in copaci. Te-am sunat sa-ti aud vocea care ma cauta cand ma ascundeam in pod si apoi saream in bratele tale cand vedeam un paianjen.
Vroiam sa-ti amintesc planurile noastre de viitor, nimeni nu le va stii vreodata.. nimeni nu va stii dorintele noastre arzatoare - foc de tabara.. nimeni nu va afla adancile secrete numai ale noastre.. nimeni.. nici macar tu.
Ai plecat si ai luat cu tine toata fericirea si durerea. Mi-ai furat amintirile una cate una si ti-ai batut joc de ele, le-ai rupt, le-ai dat foc, le-ai calcat si le-ai lasat in ploaie plangand.
Iarta-ma ca nu te voi uita nici in al infinit-lea ceas.
Iarta-ma ca te iubesc si mereu o voi face.
Iarta-ma.

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.


Mircea Cartarescu

Draga mea,

In privirea ta distanta citesc numarul miilor de pachete pe care le-ai fumat alaturi de mine, citesc amintirea noptii de aprilie in care mi-ai marturisit ca vom fi impreuna pentru totdeauna, chiar daca stiai foarte bine ca a doua zi vei pleca si nu te voi mai vedea niciodata. Gropita de pe obrazul tau drept intotdeauna imi va fi fidela numai mie, caci nimanui nu i s-a aratat atat de intens cum mie mi s-a aratat. Ai uitat cand ai vazut prima oara marea? Eu am fost cel care ti-am luat mana, ti-am impletit degetele cu ale mele si am strans puternic de teama sa nu-mi evadezi, rasaritul meu. M-am incumetat sa-ti gust strugurelul cu aroma de struguri de pe buze, parca paradisul etern se apleca la picioarele mele, nu-mi mai trebuia aer sa respir in acele clipe. Eram doar noi, noi si marea! De pe malul marii culegeai scoicile aceala mici in forma de melcisori. Mi-amintesc perfect ziua cand mi-ai daruit bratarica aceea facuta din aceste mici particule ale marii. Sfios am luat-o si am privito indelung asa cum o privesc intotdeauna, asa cum o privesc si acum. Tremuram cand m-ai luat in brate si mi-ai soptit ca nu ai mai iubit pe nimeni in viata ta asa cum ma iubesti pe mine. Si chiar daca nu ma crezi, raiul meu, eu si acuma imi amintesc de buzele tale crapate din acea zi si de parul tau dezordonat de ciocolata. Mi-am jurat ca iti voi arata universul si iti voi citi in stele ca ne-a fost scris sa ne intalnim, asa vom putea prea bine sa exploram necunoscutul, caci infinitul meu esti tu. Inconfundabilul tau parfum si acum ma urmareste imi spune ca nu-si tradeaza stapana, imi canta povesti despre pielea ta jucausa, se lauda numai ca a facut parte din tine si ii e dor. Ii e dor, la fel si mie. Camasa in carouri si acum te cauta, te striga, mai vrea inca o imbratisare, cat de mica, inca una, una. E imposibil sa uiti de noi, pasiunea mea. E imposibil sa fi uitat ca impreuna putem invinge lumea. Hai sa fim din nou atinsi de prima ninsoare, ca fulgii sa construiasca palate frumusetii tale, hai sa mergem din nou cu trenul, iar controlorul sa-ti accepte privirea, vocea si desigur spaga mea, hai sa-ti tin oglinjoara sa-ti vezi chipul de gheisa, sa-ti inchid fermoarul rochiei de matase care se uniformizeaza pe corpul tau, stiind ca in aceiasi seara il voi deschide la fel de firav cum l-am inchis, hai la locul nostru, hai sa-ti povestesc cat de mult eu te iubesc, raza mea de soare. Te astept si acum stingher printre miile de vise in doi. Te astept, dragostea mea, te astept.


Al tau pe vecie,
*

"Am trecut azi pe langa un copil. Se stramba la mine. M-am strambat si eu. El ma imita. Am ras nebunesc. A facut la fel. Am ridicat doua degete. A facut la fel. Am scos limba la el. A facut la fel. L-am atins cu mana. M-a atins si el. Stateam drept, ca la armata. El facea la fel. Am cantat. Tacea.
"Copile, cine esti?"
Tacere.
"Copile cati ani ai?"
Tacere.
"Copile.."
Tacere.

Din banca Alianz Tiriac iese gardianul.
"Ce-ai omule? Ai inebunit? Sperii clientii! Esti un om in toata firea ce Dumnezeu?! Lasa geamul in pace si vezi-ti de treaba ta!"

Cu ochii cat doua cepe realizez ca sunt un mare fraier. Gardianul pleaca.

Ma apropii pentru ultima data de geam. Vad acelasi copil. Imi face cu ochiul si imi zambeste. Stateam nemiscat. Se stramba. Stateam nemiscat. Atinge geamul. Stateam nesmicat. Imi face cu mana si dispare. Plec.



A murit copilul din inima lui, a murit. Si e numai vina lor! A lor! A lor si numai a lor! Nu au stiut sa pretuiasca niciodata copilaria cu adevarat..

De atatea ori mi-am trecut degetele printre buclele tale.
Mi-e dor.
Mereu cand te vedeam ma alintai cu zmbetul tau perfect.
Mi-e dor.
Niciodata nu ai incetat din a ma privii fix in ochii.
Mi-e dor.
Imbratisarea care ma incalzeste tu mi-ai daruit-o.
Mi-e dor.
Ai fost singurul care m-a reinveselit.
Mi-e dor.
Mainile tale au pictat sufletul meu ratacit.
Mi-e dor.
Iesirea din abis tu mi-ai aratat-o.
Mi-e dor.
Intotdeauna m-ai scapat de coltii lumii.
Mi-e dor.
Visele mi le-ai inmultit si niciodata nu mi le-ai cerut.
Mi-e dor.
Spuneai ca amandoi putem invinge raul.
Mi-e dor.
Mi-ai daruit coroana peste tarmul 'Fericire'.
Mi-e dor.
Impreuna am descoperit oceanul necunoscutului.
Mi-e dor.
Obisnuiai sa-mi sorbi de pe buze 'Te iubesc'-ul.
Mi-e dor.




Si totusi ma intreb.. unde ai disparut Ingerul meu Alb?

poate ca nu poti traii fara "el" si categoric "el" nu poate trai fara tine. dar daca maine te insala?
ajungi sa ai toti banii din lume si toti banii din lume sa te aiba pe tine. te-ai gandit vreodata ca poti da faliment?
zilnic duci tigarea la gura. tragi. sufli. tragi. sufli. scuturi scrumul. tigare dupa tigare. nu crezi ca ar fi acelasi lucru daca ai duce un bat la gura si iai da foc?
birou. hartoage. perforator. semnatura. stampila. zi de zi. acelasi lucru la aceiasi ora. lipseste pauza. hainele curg de pe tine. crezi ca ajungi pe sau sub pamant in conditiile astea?
il vezi zilnic. aceiasi privire. aceiasi sclipire. nu indraznesti sa-i spui decat un banal "buna". si ce faci daca maine se muta din oras?
aceiasi forma dreptunghiulara si plata. ai rotii de partea touch in forma de cerc toata ziua din tendinta de a asculta la maxim. sub orice forma. se gaseste peste tot. ai mai traii fara muzica?

"cum iti asterni, asa dormi"

esti dependent de viata?
sau viata ta e dependenta de tine?

Ii promisesem cerul, ii promisesem marea. Ii promisesem tot ce ar fi putut vreodata sa-si doreasca. Ii promisesem soapta vantului si vorbele nescrise. Ii promisesem iubirea mea. De care, desigr, si-a batut joc.
In ochii lui ma evaporam. Ma cautam disperata in acel adanc abis si nu ma mai gaseam. Vroiam un raspuns "De ce?". vroiam sa cred ca nu e asa. vroiam sa gasesc o sansa, o ultima speranta. in zadar.
Nu era vorba de alta, nu... era doar el implicat, el si eu. poate nu m-am comportat cu trebuia? poate i-am gresit? l-oi fi mintit? l-oi fi inselat? stiu bine ca nu. incerc doar sa-mi gasesc un raspuns. sa-l caut de una singura daca nimeni nu ma ajuta. sa zbier inlauntrul gandurilor mele. sa schimb sensul lacrimilor care nu mai sunt. poate sa ma rastesc la viermele care imi macina inima ingenios de incet. macar stiu ca viermele nu-mi apartine. indiferenta lui l-a aruncat in mine.
E un infern in ochii mei. M-am nascut sa iubesc, sa fiu iubita. Cu ce nimicul dracului am gresit sa ajungem aici? M-am saturat sa ma inec in durere, iar vesta de salvare sa fie intotdeauna la tine. Iar tu.. tu sa nu figurezi niciun gest, nici macar un zambet, o privire, un clipit.

Pleaca! dar intoarce-te.

Nu te cunosc. Nu ma cunosti. Suntem numai doi straini legati cu doua catuse in stransoarea vietii. M-am eliberat si am plecat pur si simplu. Asa sa faci si tu. S-a terminat si totusi te iubesc. S-a terminat si nu vei fi singurul.

Casele oamenilor, învaluite de ceata
Se desmiarda dis-de-dimineata
Un vânt usor apare
Asa cum a sosit, tot asa dispare

Soarele nu îndrazneste a se ivi
Vremea urâta, nu ne poate ocoli,
Ne tortureaza.
Fara mila,fara viata.

Cam asta se întâmpla dis-de-dimineata,
E vânt,ploaie,ceata..
E toamna.
Deci..adio vara, adio vacanta,
În toate, timpul a suflat cu gheata..